Prezentul il reduc la un simplu mijloc de a ajunge in viitor.Gândurile imi provoaca o stare de neliniste din simplu motiv ca ma aflu aici cind visez la "acolo".Trecutul imi ocupa o mare parte din atentie.Vreau sa renunt la tot,măcar că ma mindresc cu experiente,aventuri,realizari,poate si unele lucruri oribile.Las trecutul sa moara,nu am nevoie de el.Simt puterea acestui moment.Am multe gânduri care se incep cu "cum ar fi fost dacă?"Mă întreb ce probleme am acum,nu peste 5 minute,maine sau anul viitor..."Intr-o zi voi reusi"!Ma simt un fragment necunoscut intr-un univers strain.Suspendat pentru o clipa cu citeva placeri de scurta durata.Singurul lucru care mai contează imi lipseste....
luni, 31 decembrie 2012
vineri, 21 decembrie 2012
In zarea nemuririi
Prentice Mulford,recent am terminato de citit(ce pot să spun despre ea?de-a dreptul minunată,o carte care merită a fi citită și aduce multe schimbari odată ce intri în sensul acelor idei arhivate de autor... și am selectat citeva "citate":
Neluând în consideratie vatamarea produsa de nicotina, o singura tragere a
fumului din tigara si expiratia lui, o observare
involuntara a nourasilor de fum care se evapora,
evoca starea de reverie, de visare-pasiva, în timpul
careia sufletul nu numai ca se odihneste, ci si receptioneaza noile intuitii.
Este mai bine sa nu ai cu
nimeni nici un fel de raporturi, decât sa întretii
relatii cu oameni stupizi si prosti, ce traiesc fara
nici un tel; curentul lor mental ne izoleaza de fiintele
asemanatoare noua, adevaratii nostri
prieteni.
Fiecare gând de invidie sau
de ura zboara înapoi ca si bumerangul.
Starea de deprimare nu e
altceva decât învârtirea continua în cercul
gândurilor daunatoare.
Cu toate ca adevaratele
cadouri ar trebui sa fie
spontane. Ceea ce se asteapta,
socotind ca o datorie,
înceteaza de a mai fi surpriza.
Cuvântul "vis"
reda mult mai
luminos si mai real starea
sufleteasca necesara,
decât cuvântul
"speranta" si "asteptare".
A te teme de nenorocire, a
prevedea obstacole, a
te gândi la greuta-tile
posibile, actioneaza dezastruos
si duc la saracie.
A gândi "nu pot"
înseamna a
închide intrarile tuturor
posibilitatilor, multumindu-
te pe tine însuti cu ce ai.
Lipsa unui bun prieten,
caruia sa-i poti încredinta
toate nemultumirile si
ratacirile tale, provoaca, în
primul rând, lasitatea de a
ti le recunoaste tu însuti,
apoi si acel fals orgoliu,
cu pretentia de a parea
ceea ce nu esti.
Racnetul provocat de
durerea fizica este o
marturisire a durerii. Acest
strigat nu trebuie retinut -
el usureaza. Râsul si
veselia zgomotoasa sunt
marturia bucuriei. Multa
fericire s-ar pierde fara
asemenea manifestari
firesti! Ele au o importanta
esentiala pentru sanatate si fericire.
Noi avem o nevoie arzatoare
de un prieten, cu
care sa putem fi cu totul
naturali, în fata caruia sa
putem, aruncând masca si
fara a ne fi teama, sa
retraim toate variatiile
simtamintelor noastre.
joi, 20 decembrie 2012
Trist
De ce nu există un echilibru?De ce unii nu sunt multumiti p/u ce au pe cind altii duc lipsa?De ce cineva care merită mai puțin are mai mult?De ce cineva cheltuie bani pe droguri,tigari,bautura pe cind altii nu isi permit sa cumpere o carte?De ce o fiinta nevinovata moare pe cind o lepadatura a societatii mai este in viata?De ce nimeni nu te mai crede chiar dacă spui adevărul?
duminică, 16 decembrie 2012
Prieteni
În vremuri bune prietenii ne cunosc,în vremuri grele noi îi cunoaștem pe ei.Un prieten este:Cineva atașat de altcineva prin afecțiune;cineva care nutrește pentru altcineva sentimente de stimă,respect și afecțiune,care îl face să-și dorească să fie în compania lui și să-l ajute să dobîndească fericirea și prosperitatea.Cu alte cuvinte,un prieten este cineva dornic să facă ceva pentru o altă persoană.Un prieten este un însoțitor,un tovarăș,un sprijin.Este o formă de adresare.Prietenia ne sporește fericirea pentru că înmulțește bucuria la doi și amarăciune o împarte la doi.
Nimeni nu are atîțea prieteni încît să-și permită să piardă unul.
Frig
Acolo era atît de frig spunea el,încît flacăra lumînării a înghețat,asta nu-i nimic spuse celălalt:"acolo unde eram noi-cuvintele ieșeau din gură sub forma unor bucățele de gheață și a trebuit să le prăjim ca să înțelegem despre ce vorbeam"
vineri, 14 decembrie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)




