Imi lipsesti...

Prezentul il reduc la un simplu mijloc de a ajunge in viitor.Gândurile imi provoaca o stare de neliniste din simplu motiv ca ma aflu aici cind visez la "acolo".Trecutul imi ocupa o mare parte din atentie.Vreau sa renunt la tot,măcar că ma mindresc cu experiente,aventuri,realizari,poate si unele lucruri oribile.Las trecutul sa moara,nu am nevoie de el.Simt puterea acestui moment.Am multe gânduri care se incep cu "cum ar fi fost dacă?"Mă întreb ce probleme am acum,nu peste 5 minute,maine sau anul viitor..."Intr-o zi voi reusi"!Ma simt un fragment necunoscut intr-un univers strain.Suspendat pentru o clipa cu citeva placeri de scurta durata.Singurul lucru care mai contează imi lipseste....