joi, 17 ianuarie 2013

Despre școală

Nu-mi displăcea școala. O uram. Uram faptul ca trebuia sa stau si sa ascult pe cineva, de care nu-mi
placea si pe care nici nu-l respectam in mod deosebit, vorbind luni in sir despre un subiect care nu ma
interesa catusi de putin. Ma foiam, ma rasuceam, faceam probleme clasei, in cazul in care nu plecam de
la ore.
Imi placea sa invat, dar uram scoala. Detestam, pur si simplu, faptul ca stateam acolo si ma lasam
programat sa devin ce nu voiam.
John Updike a spus: „In intelepciunea lor, stramosii nostri au hotarat ca, copiii sunt un efort pentru parinti.
Asa ca au facut inchisori numite scoli, dotate cu modalitati de tortura, numite educatie”.
Galileo a spus: „Nu poti invata pe nimeni nimic; poti doar sa-l ajuti sa gaseasca invatatura in forul lui
interior”.
Mark Twain a spus: „N-am lasat niciodata scoala sa se amestece in educatia mea”.
Albert Einstein: „E prea multa educatie, mai ales in scolile americane”.
"Inteligenta Emotionala" de Daniel Goleman.
In cartea sa, Goleman explica ghicitoarea veche de secole: de ce oamenii care au rezultate excelente in
scoala nu au aceleasi rezultate financiare si in lumea reala. Raspunsul lui este ca IQ-ul emotional este
mai puternic decat cel scolar. Tocmai de aceea persoanele care isi asuma riscuri, fac greseli si isi revin,
se descurca, de obicei, mai bine decat cei care au invatat sa nu faca greseli pentru ca se tem de riscuri.
Prea multi oameni termina scoala cu note mari, si totusi, nu sunt pregatiti emotional sa isi asume
riscuri ... mai ales riscuri financiare. Cauza pentru care atat de multi profesori nu sunt bogati este ca ei
actioneaza intr-un „mediu care pedepseste oamenii care fac greseli”; in plus, ei insisi se tem, emotional,
sa nu faca greseli. Pe de alta parte, pentru a fi liberi din punct de vederea financiar, trebuie sa invatam
cum sa facem greseli si sa manevram riscurile.
Bunul cel mai de pret al celor bogati este ca ei gandesc altfel decat ceilalti
Adevarul este ca oamenii care muncesc cel mai constiincios nu se imbogatesc. Daca vei sa te
imbogatesti trebuie „sa gandesti”. Gandeste independent, nu te lua dupa multime. Daca faci ce face
toata lumea, vei sfarsi prin a avea ce are toata lumea. Iar, pentru marea majoritate, ceea ce au este
munca trudnica de ani de zile, taxe incorecte si o viata de datorii.
Pe scurt, visati visuri mari, indraznete, si realizati-le apoi, cate putin din fiecare. Fixeaza-ti teluri
realizabile zilnic, care, indeplinite, ofera motivatia de care ai nevoie pentru a-ti continua calatoria spre
marele tel.


from Cadranul banilor-Robert Kiyosaki


luni, 7 ianuarie 2013

Fă aceste lucruri azi!


  1. Ascultă o muzică bună
  2. Apreciază o sculptură
  3. Dansează
  4. Cumpără bilete la un concert
  5. Trimite flori
  6. Trimite o scrisoare de multumire
  7. Planifică o excursie
  8. Citește o carte
  9. Încearcă cateva feluri de mâncare pe care nu le-ai gustat niciodată
  10. Schimbă ceva din rutină
  11. Privește un film documentar
  12. O conversatie cu un prieten
  13. Invață un cintec la un instrument
  14. Intreaba-te ce ai facut azi pentru ca visul tau sa devina realitate

De ce să nu te bucuri de tot ce îţi poate oferi viaţa?


De ce? De ce ar trebui să încercaţi? De ce să te trezeşti devreme? De ce să munceşti atât de mult? De ce să citeşti atât de multe cărţi? De ce să îţi faci prieteni? De ce sa mergi atât de departe? De ce să câştigi atât de mult? De ce sa dai atât de mult?

Cel mai bun răspuns la întrebarea: „De ce ar trebui să încercaţi?" este o altă întrebare: De ce nu?
Ce altceva să faci cu viaţa ta? De ce să nu vezi cât de departe poţi ajunge? De ce să nu vezi cât de mult poţi câştiga, sau citi, sau împărtăşi? De ce sa nu vezi ce poţi deveni sau cât de mult te poţi dezvolta? De ce nu? La urma urmei, vei fi aici până vei muri. De ce să nu îţi trăieşti viaţa cu stil?

Cea de-a treia întrebare merge puţin mai departe. Ea sună aşa: „De ce nu tu?". Unii oameni se descurcă atât de bine încât ajung să le vadă pe toate. Tu de ce n-ai face-o? De ce sa nu fii tu cel care să urmărească, dimineaţa, ceaţa de deasupra Insulelor Hebride din largul Scoţiei? De ce să nu fii tu cel care să se pătrundă de istorie în Turnul Londrei sau care să exploreze misterele întunecate ale Spaniei? De ce sa nu fii tu cel care să ia dejunul într-una din acele fermecătoare cafenele de pe faimosul Champs Elysees din Paris? De ce nu tu? Nimic nu se compara cu o plimbare prin Sala Oglinzilor din Palatul de Ia Versailles sau cu admirarea tabloului Monei Lisa aflat la Luvru. De ce să nu fii tu cel care să navigheze cu o goeletă în Caraibe? Ştii unde se afla cele mai minunate scoici din Miami? De ce să nu faci cumpărături pe Fifth Avenue din New York City, de ce să nu stai la Waldorf sau la Piaza sau la Carlisle, de ce să nu mănânci specialităţile fine (friptură de gâscă cu mere în aluat franţuzesc) servite la Luchow's? De ce să nu bei ceva în Arizona, la asfinţit? De ce să nu te bucuri de tot ce îţi poate oferi viaţa, ştiind ca aceasta este recompensa primita pentru un efort disciplinat şi constant? De ce nu tu?
Iată ultima mea întrebare; De ce nu acum? De ce să amâni un viitor mai bun atunci când atât de multe lucruri- minunate aşteaptă să le comanzi?

duminică, 6 ianuarie 2013

Noi scopuri:

las mintea sa zboare liber,in acest douamiitreișpe.../stiu ca ma va ajuta
sa pot raspunde la aceste intrebari in cel  mai scurt timp posibil/...vreau sa cred asa cum crede un copil,fara mult scepticism,sa am curiozitatea lor si insistenta,nimic mai mult,vreau raspunsuri...

1. Ce vreau să fac? 
2. Ce vreau să fiu? 
3. Ce vreau să vad?
4. Ce vreau să am? 
5. Unde vreau să mă duc?
6. Ce aş dori să împărtăşesc cu ceilalţi?


luni, 31 decembrie 2012

Imi lipsesti...

Prezentul il reduc la un simplu mijloc de a ajunge in viitor.Gândurile imi provoaca o stare de neliniste din simplu motiv ca ma aflu aici cind visez la "acolo".Trecutul imi ocupa o mare parte din atentie.Vreau sa renunt la tot,măcar că ma mindresc cu experiente,aventuri,realizari,poate si unele lucruri oribile.Las trecutul sa moara,nu am nevoie de el.Simt puterea acestui moment.Am multe gânduri care se incep cu "cum ar fi fost dacă?"Mă întreb ce probleme am acum,nu peste 5 minute,maine sau anul viitor..."Intr-o zi voi reusi"!Ma simt un fragment necunoscut intr-un univers strain.Suspendat pentru o clipa cu citeva placeri de scurta durata.Singurul lucru care mai contează imi lipseste....

vineri, 21 decembrie 2012

In zarea nemuririi

Prentice Mulford,recent am terminato de citit(ce pot să spun despre ea?de-a dreptul minunată,o carte care merită a fi citită și aduce multe schimbari odată ce intri în sensul acelor idei arhivate de autor... și am selectat citeva "citate":

Neluând în considerativatamarea produsa de nicotina, o singura tragere a
fumului din tigara si expiratia lui, o observare
involuntara a nourasilor de fum care se evapora,
evoca starea de reverie, de visare-pasiva, în timpul
careia sufletul nu numai ca se odihneste, ci si receptioneaza noile intuitii.


  Este mai bine sa nu ai cu nimeni nici un fel de raporturi, decât sa întretii relatii cu oameni stupizi si prosti, ce traiesc fara nici un tel; curentul lor mental ne izoleaza de fiintele asemanatoare noua, adevaratii nostri prieteni.

      
Fiecare gând de invidie sau de ura zboara înapoi ca si bumerangul.

Starea de deprimare nu e altceva decât învârtirea continua în cercul gândurilor daunatoare.

 Cu toate ca adevaratele
cadouri ar trebui sa fie spontane. Ceea ce se asteapta,
socotind ca o datorie, înceteaza de a mai fi surpriza.

Cuvântul "vis" reda mult mai
luminos si mai real starea sufleteasca necesara,
decât cuvântul "speranta" si "asteptare".

A te teme de nenorocire, a prevedea obstacole, a
te gândi la greuta-tile posibile, actioneaza dezastruos
si duc la saracie.

A gândi "nu pot" înseamna a
închide intrarile tuturor posibilitatilor, multumindu-
te pe tine însuti cu ce ai.

Lipsa unui bun prieten, caruia sa-i poti încredinta
toate nemultumirile si ratacirile tale, provoaca, în
primul rând, lasitatea de a ti le recunoaste tu însuti,
apoi si acel fals orgoliu, cu pretentia de a parea
ceea ce nu esti.

Racnetul provocat de
durerea fizica este o marturisire a durerii. Acest
strigat nu trebuie retinut - el usureaza. Râsul si
veselia zgomotoasa sunt marturia bucuriei. Multa
fericire s-ar pierde fara asemenea manifestari
firesti! Ele au o importanta esentiala pentru sanatate si fericire.

Noi avem o nevoie arzatoare de un prieten, cu
care sa putem fi cu totul naturali, în fata caruia sa
putem, aruncând masca si fara a ne fi teama, sa
retraim toate variatiile simtamintelor noastre.

joi, 20 decembrie 2012

Trist

De ce nu există un echilibru?De ce unii nu sunt multumiti p/u ce au pe cind altii duc lipsa?De ce cineva care merită mai puțin are mai mult?De ce cineva cheltuie bani pe droguri,tigari,bautura pe cind altii nu isi permit sa cumpere o carte?De ce o fiinta nevinovata moare pe cind o lepadatura a societatii mai este in viata?De ce nimeni nu te mai crede chiar dacă spui adevărul?