Devin dependent,s-au indiferent
Vreau să visez,să trăiesc,să iubesc
Să mă simt eliberat
Din cochilia de melc
A acestei lumi mediocre.
Mintea mea căutînd sens în mizerie
Decît în bucurie.
Sunt ca o șampanie
Bucuria toată îmbuteliată
În interior
Abia așteptînd să pocnească.
Lucrurile simple îmi aduc bucurii
Așa cum zîmbetul unor copii
Umbra unui copac,dimineața un soare
Un sărut ,o îmbrățișare
Un cîntec în căști uitat
Poate un Titanic salvat
S-au o simplă poză retro.
Te provoc să mă înțelegi
Să nu îți pară banal,să nu negi
Fericirea vine în cantități mici
Profită de puterea fanteziei
Nu aștepta de la nimeni nimic
Dorințele ce îți privesc viitorul
Nu le schimba
De la o zi la alta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu