Poétul din mine :D

O toamnă flămîndă de ploi

Cum ea o urăște și eu o iubesc,

Să calc peste frunze reciclate

Cu o pereche de converse.

 

Gerul paralizează ultima speranță de viață

Prăsădind o culoare de trandafir ofilit.

Știolfăială și restanță

La examenul vieții,

Ce a fost cauzată de o naufragiere

Prin amintiri ruginite .

O listă de dorințe uitate

Pe o foaie mată și pătată de cafea,

Două cuvinte spuse în șoaptă

Pot aduce vara.

Geamul parcă trage de fiare.

Pe alee poți face surfing,

Mirosul tău îl simt și în vis

Depărtare-ești un killer.

Un plan,o imaginare,o dorință

Prăvălit,Pierdută,Neîndeplinită...








Noi spunem, "Îți mulțumesc pentru că exiști" atunci când nu putem spune "Te iubesc."
Noi spunem: "Nu mai am pentru ce trăi", atunci când vrem să fim încurajați în acest sens.
Noi spunem, "Mii frig," atunci când avem nevoie de atingerea cuiva.
Noi spunem: "Nu am nevoie de nimic de la tine " când nu putem obține ceea ce ne dorim.
Noi spunem: "Nu am ridicat receptorul, pentru că am fost ocupat ," atunci când ne este rușine să recunoaștem că, să auzi această voce nu  ne mai dă bucurie.
Noi spunem, "Eu mă descurc" atunci când nii rușine a cere ajutor.
Noi spunem: "Ești un prieten bun", și uităm a scrie "... dar nu poți fi nimic mai mult pentru mine."
Noi spunem, "Asta nu-i principalul" atunci când știm că nu avem de ales decât să ne acceptăm așa cum suntem.
Noi spunem, "Am încredere în tine", atunci când ne este teamă că am devenit o jucărie.
Noi spunem, "Am fost alături " atunci când nu putem găsi o justificare.